Vicovu de Sus

Vicovu de Sus este un oraș din județul Suceava, situat în extremitatea de nord-vest a Podișului Sucevei, în zona de contact cu prelungirile nord-estice ale Obcinei Mari, pe cursul superior al râului Suceava, la confluența cu pârâul Sicova, în apropierea graniței cu Ucraina, în inima istorică a Bucovinei. Declarat oraș prin Legea nr. 83 din 5 aprilie 2004, Vicovu de Sus era, până atunci, cea mai mare comună din județul Suceava, iar tranziția la statutul de oraș s-a produs firesc, localitatea păstrându-și puternic specificul rural și tradițiile locale.

Date Geografice

Județ	Suceava
Coordonate	47°55′30″ N, 25°40′55″ E (aprox. 47,925° N, 25,682° E)
Altitudine	458 m
Suprafață	4.242 ha (aprox. 42,4 km²), din care intravilan 1.849 ha și extravilan 2.393 ha
Populație	15.143 locuitori (recensământul din 2021)
Localități componente	Vicovu de Sus și satul Bivolărie
Cod poștal	727610
Fus orar	UTC+2 (EET)
Prefix telefonic	0230
Vecinătăți	la nord – granița cu Ucraina; la sud – orașul Vicovu de Jos; la est – comuna Bilca; la vest – comuna Straja

Relief

Orașul este amplasat în zona de tranziție dintre Podișul Sucevei și Obcinele Bucovinei, într-un relief de depresiune (Depresiunea Rădăuți), străbătut de valea râului Suceava pe o distanță de câțiva kilometri și de afluentul acestuia, pârâul Sicova, de la care se presupune că localitatea și-a luat numele.

Spre nord și nord-vest, teritoriul administrativ se ridică spre prelungirile Obcinei Mari, o subunitate muntoasă a Carpaților Orientali (Carpații Maramureșului și Bucovinei), cu vârfuri precum Măgura Mică (837 m); cel mai înalt vârf al Obcinei Mari, Sihloaia, atinge 1.224 m. Zona oferă relief împădurit, propice drumețiilor și turismului montan de altitudine medie.

Climă

Clima este temperat-continentală, cu influențe ale climatului de deal și de munte specific Bucovinei, caracterizată prin ierni relativ reci și geroase, cu strat de zăpadă persistent, și veri moderat de calde, cu precipitații mai abundente decât în zonele joase ale județului.

Apropierea de masivele Obcinelor Bucovinei determină o climă mai umedă și temperaturi medii anuale mai scăzute decât în restul Podișului Sucevei, fapt reflectat și în vegetația forestieră întinsă din partea de nord a orașului.

Populație și demografie

An	Populație
2010	14.892 locuitori
2021 (recensământ)	15.143 locuitori
Populație înregistrată (date administrative curente)	aprox. 16.914 locuitori, în 4.215 gospodării

Vicovu de Sus este una dintre cele mai populate localități rurale-devenite-urbane din județul Suceava, cu o densitate ridicată a populației și o structură demografică marcată de tradițiile bucovinene, comunitatea fiind cunoscută pentru păstrarea unui grai local distinct, numit graiul mărginean, rezultat din amestecul dintre vorbirea din zona Năsăud și cea specifică Bucovinei, urmare a colonizărilor de populație din secolele XVII-XVIII.

Istorie

Cea mai veche mențiune documentară a satului, sub numele de „Jicovul de Sus”, datează din 23 mai 1436, când voievozii Ilie și Ștefan dăruiesc boierului Stan Babici și fraților săi domeniul satului. Se presupune că numele localității derivă de la pârâul Sicova, afluent al Suceava, existând și o ipoteză a originii latine a termenului (vicus – așezare rurală). Satul Vicov, întemeiat înainte de descălecatul lui Dragoș și al lui Bogdan I, a fost la un moment dat împărțit între urmașii proprietarilor în Vicovul de Jos și Vicovul de Sus, acesta din urmă rămânând în posesia familiei Babici.

Un moment esențial al istoriei locale este anul 1466: la 15 septembrie, imediat după începerea construcției Mănăstirii Putna, Ștefan cel Mare a cumpărat satul Vicovu de Sus de la Stan Babici și frații săi și l-a dăruit noii ctitorii monahale, fiind astfel primul sat dăruit Putnei de către domnitor. Vicovenii, aflați sub oblăduirea mănăstirii, erau scutiți de dări în schimbul păzirii potecilor spre Transilvania, rol confirmat și de evenimente precum respingerea, în 1622, a tătarilor care încercau să prade Mănăstirea Putna. Pe teritoriul localității a funcționat de asemenea Vama cea Mică a Sucevei, atestată prin documente domnești din 1488 și 1503 emise de Ștefan cel Mare, pe unde treceau negustorii de vite spre Transilvania și Maramureș.

În Evul Mediu, pe teritoriul actualului cătun Laura a funcționat una dintre cele mai importante mănăstiri din Moldova, Lavra monahală (Mănăstirea Sfântul Laurențiu), atestată documentar între 1490 și 1772. Localitatea a făcut parte din fostul județ Rădăuți până la reorganizarea administrativ-teritorială comunistă, iar în secolul al XX-lea a cunoscut o dezvoltare economică legată de exploatarea și prelucrarea lemnului (fabrica de cherestea „Bucovina”) și de construcția căii ferate Dornești–Gura Putnei, inaugurată în 1889. Declarată oraș în anul 2004, localitatea a integrat și satul Bivolărie, cunoscut pentru legăturile sale culturale cu orașul francez Cesson, cu care este înfrățit.

Obiective turistice

Mănăstirea Sfântul Laurențiu (Lavra Monahală)

Lăcaș de cult atestat documentar între anii 1490 și 1772, situat la confluența pârâului Sicova cu râul Suceava. A fost una dintre cele mai importante vetre monahale ale Moldovei medievale, loc de metanie pentru episcopul Leontie de la Rădăuți și Daniil Sihastru, ambii canonizați mai târziu de Biserica Ortodoxă Română.

Biserica ortodoxă din Vicovu de Sus – Centru

Construită între anii 1800 și 1804 și pictată în 1806, cu clopotniță din 1834, biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a luat locul unei vechi biserici de lemn atestate încă din 1490, aflată inițial la confluența Sicovei cu Suceava.

Casa memorială „Ion Nistor” din Bivolărie

Muzeu memorial înființat în 1993 în casa familiei Nistor din satul Bivolărie, unde a locuit în copilărie istoricul și omul politic Ion Nistor, unul dintre marii militanți pentru unirea Bucovinei cu România.

Biserica de lemn din Bivolărie

Biserica ortodoxă „Sfântul Nicolae”, construită din lemn în 1861 în satul Gura Largului (județul Neamț) și strămutată în satul Bivolărie odată cu formarea lacului de acumulare de la Bicaz, la finalul anilor 1950.

Gara CFR Vicovu de Sus

Construită în 1889, odată cu deschiderea liniei ferate Dornești–Gura Putnei–Nisipitu–Rusca–Seletin–Șipotele Sucevei–Izvoarele Sucevei, gara reprezintă un reper istoric important al dezvoltării economice a orașului.

Moara de apă „Philip Ghottel”

Moară de apă cu roată, înființată în anul 1915 de morarul Filip Götel, aflată încă în funcțiune și considerată un obiectiv de patrimoniu tehnic și etnografic al zonei.

Monumentul eroilor din Primul Război Mondial

Ridicat în anul 1918 în parcul localității, monumentul cinstește memoria localnicilor care și-au pierdut viața în timpul Primului Război Mondial.

Trasee de drumeție în Obcinile Bucovinei

Zona nordică a orașului oferă acces spre trasee montane pe Obcina Mare, cu vârful Măgura Mică (837 m), subunitate a Carpaților Orientali al cărei punct culminant, Sihloaia, atinge 1.224 m.

Personalități

Ion Nistor (1876–1962) — istoric, om politic și militant unionist bucovinean, născut în satul Bivolărie. A jucat un rol esențial în mișcarea pentru Unirea Bucovinei cu România din 1918, fiind mai apoi profesor universitar, membru al Academiei Române și ministru în mai multe guverne interbelice. Casa sa memorială din Bivolărie funcționează astăzi ca muzeu.

Elena Pădure — interpretă de muzică populară din Bucovina, născută la Vicovu de Sus, cu o carieră artistică de decenii dedicată promovării folclorului bucovinean și, mai recent, a muzicii religioase ortodoxe.

Distanța Dolhasca - Vicovu de Sus

Indicații rutiere Dolhasca - Vicovu de Sus